Nulla Moralitas

A fost odată iarna...                                                                         De câteva zile cerul era tăcut.Tăcut şi plumburiu.În văzduhul încremenit se simţea o aşteptare nedefinită. Omul mergea poticnit prin   lunca ce până mai ieri, mirosise a spice coapte.Mergea şi se tot oprea...Privea atent în stânga şi în dreapta.Din când în când, privea şi în sus.Clătina apoi din cap şi pornea mai departe prin iarba fumurie. După un timp ajunse pe malul pârîului.Firul de apă curgea alene, însoţit de un miros ciudat.Mirosea a sare răscoaptă.Salcâmii goi, cu braţe descărnate, priveau neutru undele tulburi. Bătrânul se uită şi el o vreme la apa ce curgea aiurea.După ce se uită,se culcă pe nisipul rece şi privi o clipă din nou în sus,spre cer.Apoi închise ochii şi îşi desfăcu lar...