În arșița amiezii
ÎN ARȘIȚA AMIEZII Povestire De Dan Ioan Panțoiu O vară ca-n poezia lui Labiș se instalase în satul așezat aproape de gârla somnoroasă mirosind a păcură, de la zăcămintele de hidrocarburi ascunse sub nisipul ei. Parcă vedeai aievea soarele curgând pe pământ. De simțit îl simțeai mai mult decât puteai duce:arșița fierbea și frigea tot ce întâlnea în cale. Drumul de pământ spre luncă era acoperit de un praf gros de-o palmă.O tăcere încremenită în căldura sufocantă oprise ziua în loc. Nebunul trecea rupând porumbii uscați din lanul ce se întindea până la zăvoiul de plopi și răchite.După ce trecu prin gârlă,mai merse încă un timp pe un drum înierbat și ajunse la marginea pădurii.Aici, pe malul pârîului,se opri și privi în adîncul apei.Bule m...