Ce ramâne dupa noi?!
Ce ramâne dupa noi?!
Ne nastem,crestem,descrestem,murim.Ciclul existentei individuale.Nu al vietii.Viata este indestructibila si nepieritoare,pentru ca vine de la Dumnezeu.
S-ar parea ca omul,desi i s-a dat liberul arbitru,nu prea are de ales,urmand sa parcurga volens-nolens,culoarul trasat.
Este doar o impresie.Sau un adevar pentru cinici sau nihilisti.
Oamenii au primit viata din mainile Creatorului.Cei care sunt constienti de acest lucru,traiesc incercand fiecare dupa puterile lui,sa lase ceva in urma.Ceva care sa adauge, la ceea ce este cunoscut sub denumirea de umanitate.Toti avem datoria aceasta.Cu totii trebuie sa sporim zestrea de umanitate pe care o mostenim de la inaintasii nostri.
Dar cu ce anume?Nu toti suntem genii,inventatori,medici straluciti,academicieni,artisti,ori sportivi de marca.
Si totusi,ca oameni,avem cu totii in comun,o trasatura pe care doar noi, dintre toate creaturile Pamantului o avem.
Copil fiind,l-am intrebat intr-o zi pe bunicul din partea mamei,care este lucrul cel mai important din viata omului?
M-a privit,a privit spre cerul albastru,apoi spre lanul auriu de grau la marginea caruia ne aflam,si mi-a raspuns asa:
''In viata,intr-o zi,banii cat de multi ai avea,se cheltuiesc sau ii pierzi;haina cat de luxoasa ar fi,intr-o zi se rupe;in final,nu poti arata lumii decat obrazul!''
Bunicul meu voia sa-mi spuna ca ONOAREA este lucrul cel mai de pret al omului.O lume in care ai de-a face cu oameni de onoare,este o lume in care nu exista puscarii.La ce-ar folosi?!
Din nefericire,vremea bunicului a trecut in Romania.Avem o tara plina de ''puscariabili'' si de ''penali'' cum zice un alt presedinte,care si el,ca si inaintasul lui,iubeste atat de mult poporul roman,incat l-ar da pe un ciur de malai primului ofertant
Si evident,avem o tara plina de puscariasi si de puscarii!
Asta vor unii sa lase in urma lor!
Comentarii