Viaţa ca un concert cu Tudor Gheorghe
Nulla Moralita
Viaţa ca un concert cu Tudor Gheorghe
Viaţa este un timp, pe care îl trăieşti între întâlniri şi despărţiri.
O faci din plin,când aştepţi înfrigurat pe peronul unei gări,sosirea persoanei iubite. Toată fiinţa ta vibrează, la gândul că vei strânge în braţe pe cel drag!
Întâlnirea aceea este sensul vieţii tale!
Pe acelaşi peron de gară,atunci când omul iubit pleacă,se rupe ceva în tine,şi totul în jur pare că se prăbuşeşte...Eşti singur,golit şi pierdut...
Priveşti în urma trenului dispărut, iar cele două şine de cale ferată sunt acum două linii paralele care duc spre nicăieri... Te întorci acasă cu o senzaţie de frig în golul din tine...
Apoi,încet-încet,reâncepi să trăieşti.La început cu amintirea.
Mai apoi, cu speranţa că va reveni.
Am fost zilele trecute la concertul lui Tudor Gheorghe, "Rândunici printre lozinci".
În aşteptarea apariţiei pe scenă a Artistului,mă simţeam de parcă îmi aşteptam iubita cu un fir de trandafir în mână.
N-am ştiut cum s-au scurs cele două ore!
La final,când Maestrul a părăsit scena, mă aflam pustiu, pe acel peron .
Viaţa ca un concert cu Tudor Gheorghe
Viaţa este un timp, pe care îl trăieşti între întâlniri şi despărţiri.
O faci din plin,când aştepţi înfrigurat pe peronul unei gări,sosirea persoanei iubite. Toată fiinţa ta vibrează, la gândul că vei strânge în braţe pe cel drag!
Întâlnirea aceea este sensul vieţii tale!
Pe acelaşi peron de gară,atunci când omul iubit pleacă,se rupe ceva în tine,şi totul în jur pare că se prăbuşeşte...Eşti singur,golit şi pierdut...
Priveşti în urma trenului dispărut, iar cele două şine de cale ferată sunt acum două linii paralele care duc spre nicăieri... Te întorci acasă cu o senzaţie de frig în golul din tine...
Apoi,încet-încet,reâncepi să trăieşti.La început cu amintirea.
Mai apoi, cu speranţa că va reveni.
Am fost zilele trecute la concertul lui Tudor Gheorghe, "Rândunici printre lozinci".
În aşteptarea apariţiei pe scenă a Artistului,mă simţeam de parcă îmi aşteptam iubita cu un fir de trandafir în mână.
N-am ştiut cum s-au scurs cele două ore!
La final,când Maestrul a părăsit scena, mă aflam pustiu, pe acel peron .

Comentarii