Bunicul
BUNICUL
Era-n amurg,și câmpul
ardea sub roșul soarelui;
era-n amurg,și porumbii
foșneau uscat sub respirația vântului;
era-n amurg,și liliecii
prevesteau roua serii;
era-n amurg,și seara a venit.
Era seară,și te-am văzut
intrând obosit în casa mică;
era seară,și te-am auzit
suflând din greu;
era seară,și păru-ți alb,
era răvășit,Bunicule;
era seară,și noaptea a venit.
A fost noapte,și te-am auzit
rugându-te;
a fost noapte.și te-am văzut
culcându-te;
a fost noapte,și lampa s-a stins;
a fost noapte,și viața s-a stins.
Erau zorile roșii ale noii zile
albe și frumoase;
erau zorile ce-au bătut
la ușa ta de stejar bătrân;
erau zorile care te-au găsit
dormind încă;
erau zorile care te-au găsit
dormind pentru totdeauna .
A fost ziua cea plină
de soare și miresme;
a fost ziua cu parfum
de prune,mere și fân uscat în poduri;
a fost ziua ta de îngropăciune;
a fost ziua,în care pământul
pe care l-ai iubit,
te-a făcut pământ.

Comentarii