Omul și viața
















                                                            Omul și viața


            Cât trăim alergăm după ceea ce credem că ne face viața împlinită.
            Când în sfârșit avem tot ceea ce ne-am dorit,constatăm că nu mai avem timp să ne bucurăm de realizările noastre.
            Morala:trăiește-ți timpul în viață,și viața în timp ce trăiești!

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Iubire

Imagine
Nulla Moralitas                 Iubire                 Poti fii un tip sclipitor,dar daca nu iubesti,insemni nimic in Univers.                 Sunt miliarde de stele care sclipesc de miliarde de ori,mai puternic decat tine.                 Sclipirea lor lumineaza galaxiile,dar nu fac Universul sa vibreze.                 Iubirea,da,o face!                 Asta e tot ce poti face mai bun cu viata ta,omule:                 Sa faci Universul sa vibreze!                    N.B. Ganduri inspirate de iarna de afara.Si de cea din noi...
Citiți mai multe

Ceaușescu,Petre Țuțea și Românii

Imagine
Nulla Moralitas        Ceaușescu,Petre Țuțea și Românii                                                  Am primit de la un bun prieten pe whatsapp,un linck despre Petre Tutea, marele si neuitatul om de drept si filozof,care facea referiri la Nicolae Ceusescu,si realizarile''epocii sale de aur''.Il redau in integralitate(ultima asertiune,bunul amic nu mi-a trimis-o;si cred ca este definitorie,de aceea mi-am permis s-o preiau din sursa- Ion Coja,blog!):      Petre Țuțea despre Ceaușescu ''*Petre Ţuţea: In sfarsit, „Să dăm Cesarului, ce este al Cesarului”! A fost si bou, pe deasupra, prin cultul personalitatii, dar, pe langa ce a facut, ar trebui sa i se ierte…* *Petre Ţuţea: „Când voi muri eu, după mine rămâne un singur mare naţionalist în care să credeţi, Ceauşescu. Nu ştiu eu cât de comunist e el, dar ţine cu n...
Citiți mai multe

Toamna copilăriei

Imagine
                                                     Toamna copilăriei                                                         Toamna,   cu soarele lui octombrie    în păr,   pășește ușor,   peste miriștile goale care mai miros  a vară. Ierburile uscate câte mai sunt prin livezi,  șoptesc trist, privind cu melancolie cum cad peste ele frunze ruginii. Salcâmii singuratici, martorii copilăriei mele,  privesc alb peste câmpurile pustii.  L iniștea de pe luncă începe să urce agale spre cerul ce stă în așteptare, alături de privirea  de pe urmă  a Bunicii, ca un  omagiu final adu...
Citiți mai multe