De ce ne-a părăsit Dumnezeu?

                                                   De ce ne-a părăsit Dumnezeu?

 
      A venit primăvara și zarzării împreună cu verii lor caișii,s-au îmbrăcat în alb și roz!
      Soarele se uită la florile de păpădie și se miră:„Ia te uită,am niște frățiori pe Pământ!”.
      Sticleții și prigoriile vestesc în gura mare că trebuie să ne bucurăm,am mai învins o iarnă,și seva vieții curge în continuare în noi!
      Ar trebui să fie pretutindeni în lume bucurie,dar nu este...Oamenii au uitat să se bucure.
      În Siria mor copii și mame,victime colaterale ale dorinței de a fura din bogățiile altora.
      Pentru că marile puteri vor să devină și mai mari,în dorința de a stăpâni peste toți și peste toate.
      Un virus născut în laboratoarele răului,naște porniri animalice.
      Se instalează panica,teroarea,neomenia,și urâtul din noi rânjește cu gura până la urechi.
      Auzi în jur de la unii,din ce în ce mai des:„De ce lasă Dumnezeu să se întâmple toate astea?E clar,ne-a abandonat,ne-a părăsit!”
      Cei care vorbesc așa,uită că Dumnezeu ne ține doar oglinda vieții ,în care atunci când privim ne vedem pe noi, nu pe El!
      Oamenii nu realizează că Dumnezeu nu-și poate părăsi propriile creații!Pentru că altfel,n-ar mai fi Dumnezeu!El nu amăgește și nu părăsește!Altul o face!
      Dar atunci când vrea să ne privească în ochi și să ne încurajeze pentru a trăi mai departe cu iubire,pace și bucurie, vede că viața noastră este îndreptată demult către uneltele celui rău:bani,imoralitate,intoleranță,lux,desfrîu,sexualitate deșănțată,violență,droguri,și inventarul poate continua.
      Nu Domnul ne-a părăsit,noi i-am întors spatele!