Mesajul Lui Dumnezeu către oameni
Mesajul Lui Dumnezeu către oameni
Oameni!
De când v-am creat,v-am vorbit și semne v-am dat;
M-ați auzit,dar nu m-ați ascultat iar de semne nu v-a păsat!
Încet-încet de Mine ați uitat!
Ați uitat că Eu m-am făcut om ca să vă fac pe voi Dumnezeu
Și v-ați depărtat...
M-ați trădat,m-ați vândut,m-ați scuipat și cu pietre în mine ați aruncat!
M-ați hulit și m-ați batjocorit!
Până mai ieri,în viața voastră era doar propriul eu,
Fără Dumnezeu!
N-ați ținut cont
Că Eu am creat în prima zi pentru voi lumina,
Apoi cerul și pământul ,și luminătorii cerului și ai pământului,
Și iarba verde și pomii roditori.
Am creat pentru voi vietățile din ape și păsările și ființele vii de pe pământ,
Am pregătit totul pentru voi și v-am creat apoi
După chipul și asemănarea Mea, pentru a fi mereu înfloritori!
Și peste tot ce am creat pentru voi ,v-am lăsat să stăpâniți,
Dar ați uitat că v-am trimis și porunca supremă,SĂ IUBIȚI!
Când m-ați supărat,și nu odată,v-am pedepsit!
Dar pentru că v-am creat,și mulți dintre voi m-ați rugat,
V-am iertat pentru că v-am iubit!
Dar foarte curând nu v-a mai păsat,
Și ați continuat să vă credeți dumnezei
Trăindu-vă viața printre falșii zei,
Între selfi-uri făcute cu păduri ciopârțite în spate
Și maldăre de gunoi în iarba verde și printre flori de voi lăsate;
Ucigând zi de zi fără milă,văzduhul pur și apele curate,
De Mine și Împărăția Mea tot mai departe,
Pierzându-vă sufletele într-un trai murdar,
Adunând averi fără număr,fără să dați nimic în dar!
Cine sunteți voi mai știți?
Ce ați ajuns și de unde veniți?
Vă place puterea și banul,și tot ce-i spoială,
Convinși că le știți pe toate,
Și sunteți cei mai puternici,fără nicio-ndoială,
Alegând să aveți cât mai mult,să trăiți cât mai dens
O viață lipsită cu totul de sens!
Vânzându-ți și suflet,și spirit,și trup pe nimic
Omule ,ai ajuns atât de sus ,dar tot mai mic,
Atât de mic...!
Acum suferiți și-ncepeți să mă strigați?!
Vă e frică?
Desfrâul,luxul,puterea și banii nu mai sunt tot ce visați?
Vine frigul morții și sunteți tot mai speriați?
V-am dat cândva zece porunci,pentru a nu rătăci drumul ,
Și s-ajungeți în întunericul din care v-am scos!
Acum plângeți și nu mai suportați să fiți închiși în propriul eu,
Realizând că nu mai sunteți,ci doar aveți
Iar asta nu vă mai este de niciun folos?
Vă uitați pierduți după Mine,Dumnezeu,
Cerându-mi să fiu cu voi milos?
Tot mai întuneric,fără o rază de soare,
Trăind într-o lume care moare,
Venind vremea să trăiți doar clipa de față,
Rece și-n beznă fiind viitorul,
Mă rugați să vă salvez din moarte și dureri,
Și să vă iert că m-ați uitat până ieri,
Pentru că Eu sunt Creatorul!?
Poate-am s-o fac pentru unii dintre voi,
Știind că peste-un timp veți fi la fel de pustii și de goi!
Dar țineți minte:
Din tot și toate care-au fost,
Nu va mai fi nimic,nimic,din ce-a fost înainte!
Comentarii